Ți s-a întâmplat vreodată să ai dureri de stomac înainte de un examen important? Sau să simți că nu poți respira bine în perioade de stres, deși toate analizele ies normale? Nu e „doar în capul tău”. E posibil să fie vorba de somatizare – felul în care corpul exprimă emoțiile pe care mintea nu le poate pune în cuvinte.

Printre cele mai frecvente simptome somatice se numără:

• dureri de cap sau de stomac persistente
• oboseală accentuată
• senzația de sufocare, palpitații, tensiune musculară
• dureri cronice fără leziuni vizibile

De unde vine somatizarea?

Corpul și mintea sunt mai conectate decât ne imaginăm. Când emoțiile devin prea greu de dus sau de exprimat, corpul le preia. Stresul cronic, conflictele interioare, traumele vechi sau incapacitatea de a vorbi despre ceea ce simțim pot duce la somatizare.

Factori care contribuie:

• perioade lungi de stres sau anxietate;
• dificultăți în exprimarea emoțiilor (mai ales în familii unde emoțiile sunt minimalizate);
• traume emoționale nerezolvate;
• presiuni mari (ex. la locul de muncă sau în școală);
• modele învățate din copilărie: „Nu te plânge”, „Fii tare”, „Nu ai voie să fii trist”.

Somatizarea apare atunci când o persoană simte disconfort emoțional, dar îl exprimă prin simptome fizice – cum ar fi dureri de cap, greață sau oboseală – fără ca medicii să găsească o cauză clară în corp (Busch, 2014; Silber, 2011). Uneori, acest mecanism este o formă de apărare împotriva emoțiilor greu de tolerat, iar alteori poate fi o modalitate de a atrage atenția (Busch, 2014).

Pentru medici, tratarea acestor cazuri poate fi complicată. Ei se tem fie să nu rateze o problemă medicală reală, fie să nu piardă încrederea pacientului. Somatizarea este des întâlnită în contexte de stres, în familii unde părinții sunt anxioși sau pun prea multă presiune pe copii (Silber, 2011).

Abordările eficiente includ ajutarea clienților să își înțeleagă emoțiile ascunse (Busch, 2014), susținerea participării la școală sau muncă (Silber, 2011), și construirea unei relații de încredere cu familia și pacientul. Totuși, lucrurile nu sunt ușoare – mulți pacienți cu astfel de probleme nu cooperează și răspund greu la tratament (Holloway & Zerbe, 2000).

Ce putem face?

• Recunoașterea – E important să înțelegem că suferința este reală, chiar dacă nu e vizibilă la ecograf. Nu este „doar în capul nostru”.
• Psihoterapia – Ajută la identificarea și exprimarea emoțiilor care nu și-au găsit voce. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este deosebit de eficientă în tratarea somatizării.
• Comunicarea emoțională – Discutarea sentimentelor cu cineva de încredere (prieten, terapeut, medic empatic) poate aduce ușurare reală.
• Menținerea rutinei – Chiar dacă simptomele persistă, e bine să ne păstrăm activitățile zilnice: mersul la serviciu, mișcarea, interacțiunile sociale.
• Tehnici de relaxare – Exercițiile de respirație, meditația, plimbările în natură și sportul contribuie la reglarea corpului și a minții (OpenAI, 2025).

Ascultă ce-ți spune corpul. Poate strigă ce mintea tace. Somatizarea este o formă prin care psihicul ne transmite că are nevoie de ajutor. Nu e un semn de slăbiciune, ci o invitație la atenție și îngrijire. Într-o lume în care suntem învățați să ne grăbim, să rezolvăm și să „fim bine” cu orice preț, poate că primul pas real spre vindecare este să ne oprim puțin. Să ascultăm. Să ne întrebăm nu doar „unde doare?”, ci și „ce simt cu adevărat?”. Pentru că uneori, vindecarea nu începe cu o pastilă, ci cu o conversație. Somatizarea nu este slăbiciune, nici o iluzie. Este felul în care psihicul, atunci când e copleșit, bate la ușa corpului ca să ceară ajutor. Fie că vorbim despre stres, frustrare, tristețe sau teamă, toate aceste emoții găsesc un drum – iar uneori acel drum trece prin stomac, spate sau piept.

Soluția nu este să ne ignorăm simptomele, ci să învățăm să le interpretăm cu blândețe. Poate că avem nevoie de mai multă odihnă. Poate de o conversație sinceră. Poate de curajul de a cere ajutor. Într-o lume în care ne grăbim să tratăm durerea fizică, e timpul să ne oprim puțin și să ascultăm ce vrea să ne spună durerea emoțională.

Bibliografie

Busch, F. N. (2014). Clinical Approaches to Somatization. Journal of Clinical Psychology, 70(5), 419–427. https://doi.org/10.1002/jclp.22086

Holloway, K. L., & Zerbe, K. J. (2000). Simplified approach to somatization disorder. Postgraduate Medicine, 108(6), 89–95.https://doi.org/10.3810/PGM.2000.11.1290

OpenAI. (2025). ChatGPT (v.4) [Large language model]. Retrieved January 6, 2025, from https://chat.openai.com/

Silber, T. J. (2011). Somatization Disorders: Diagnosis, Treatment, and Prognosis. Pediatrics in Review, 32(2), 56–64. https://doi.org/10.1542/pir.32-2-56