În prezent, informația a devenit îndeajuns de accesibilă încât să necesite un efort minimal din partea noastră. Un TikTok de câteva secunde, o postare pe Instagram sau un scurt articol cu titlul menit să atragă atenția – toate acestea își lasă inevitabil amprenta asupra modului în care vedem lumea, mai ales dacă nu filtrăm informația în mod critic. În ceea ce privește sănătatea mintală, se observă propagarea fenomenului de autodiagnosticare pe baza informațiilor din mediul online, o problematică deosebit de importantă în ziua de azi. Tendința de a folosi cu precădere rețelele sociale, în speranța de a înțelege ce ni se întâmplă la nivel psihic, emoțional sau comportamental, pare a fi o soluție rapidă și la îndemână. În spatele acesteia, însă, pe lângă alte mecanisme și cauze complexe, se regăsește o capcană psihologică demnă de adus în discuție: efectul Dunning-Kruger.

Ce este efectul Dunning-Kruger?

Efectul Dunning-Kruger reprezintă o eroare cognitivă prin care persoanele ce dețin un volum limitat de cunoștințe într-un anumit domeniu supraestimează cât de mult știu și cât de bine înțeleg diverse concepte incluse în acel domeniu (Kruger & Dunning, 1999). Mai precis, cei care nu cunosc suficiente informații au un nivel disproporționat de încredere în ceea ce au impresia, în mod subiectiv, că știu. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru ține de faptul că persoanelor respective le lipsesc tocmai acele cunoștințe care i-ar ajuta să își conștientizeze limitele propriei înțelegeri.

Aplicat în domeniul sănătății mintale, acest efect presupune că mulți oameni consideră adecvată atribuirea unui diagnostic propriu, în urma vizualizării câtorva videoclipuri de pe TikTok, a lecturării de articole scurte, generale sau superficiale, cât și a altor mijloace din mediul online. Având în vedere că stabilirea unui diagnostic se poate face doar de către un profesionist în acest domeniu și informația prezentată pe internet are rolul de a capta atenția și de a atrage o audiență cât mai bogată, autodiagnosticarea poate deveni periculoasă, mai ales dacă este vorba de persoane fără o pregătire necesară pentru interpretarea și filtrarea corectă a informației.

Cum ne afectează efectul Dunning-Kruger în privința autodiagnosticării online?

Ne aflăm într-o eră digitală în care conținutul despre sănătatea mintală este extrem de accesibil și, mai mult decât atât, dobândește popularitate pe zi ce trece. Varietatea de platforme existente – precum TikTok, Instagram, Facebook sau Youtube -, au numeroase postări sau videoclipuri scurte care își propun explicarea simptomatologiilor asociate diverselor tulburări psihice – anxietate, depresie, tulburări de personalitate, ADHD sau autism. Prin modul atractiv de prezentare a informației se pierde cea mai importantă idee, și anume că fiecare tulburare dispune de o complexitate ce nu poate fi redată într-o descriere de un paragraf sau într-un videoclip de câteva minute. În plus, unele postări pot fi făcute de persoane a căror educație, statut profesional și experiență sunt necunoscute (Corzine & Roy, 2024).

Cu toate acestea, pentru o persoană cu puține cunoștințe în domeniul psihologiei informațiile par clare și ușor de aplicat. Este foarte simplu ca, printr-o însușire a elementelor descrise („Am aceste simptome, cred că am și eu această problemă”), persoana respectivă să cadă în capcana unui autodiagnostic care vine cu un număr de consecințe negative, în special dacă aceasta nu dispune de o gândire critică potrivită pentru aprecierea corectă a informațiilor. În aceeași idee, un studiu recent arată că tinerii sunt destul de vulnerabili la această capcană, deoarece sunt predispuși să consume o informație cât mai rapidă, succintă și deseori nevalidată, așa cum sunt cele disponibile pe rețelele sociale (Armstrong et al., 2025).

Cum poate fi evitat efectul Dunning-Kruger în autodiagnosticarea online?

După cum am menționat anterior, cel mai important este să înțelegem pe deplin complexitatea sănătății mintale și faptul că acest lucru necesită un volum extensiv de cunoștințe și, mai ales, experiență profesională. Astfel, pentru a evita apariția fenomenului de autodiagnosticare și, implicit, a efectului Dunning-Kruger în acest context, pot fi luate în considerare următoarele:

• Folosirea informației drept punct de plecare în contextul înțelegerii unei afecțiuni, și nu ca verdict final în direcția unui diagnostic;
• Verificarea surselor și alegerea materialelor realizate de profesioniști în domeniul sănătății mintale;
• Documentarea exhaustivă, fără o etichetare rapidă, în funcție de informații minime.

Efectul Dunning-Kruger demonstrează că, uneori, cu cât știm mai puțin, cu atât avem impresia că știm mai mult. Acest lucru are consecințe nefaste în cazul autodiagnosticării pe baza celor auzite în mediul online, motiv pentru care este necesară conștientizarea faptului că o informație superficială poate face mai mult rău decât bine, astfel că ea trebuie gestionată într-un mod rațional.

Bibliografie

Armstrong, S., Osuch, E., Wammes, M., Chevalier, O., Kieffer, S., Meddaoui, M., & Rice, L. (2025). Self-diagnosis in the age of social media: A pilot study of youth entering mental health treatment for mood and anxiety disorders. Acta Psychologica, 256, 105015. https://doi.org/10.1016/j.actpsy.2025.105015

Corzine, A., & Roy, A. (2024). Inside the black mirror: current perspectives on the role of social media in mental illness self-diagnosis. Discover Psychology, 4(1). https://doi.org/10.1007/s44202-024-00152-3

Kruger, J., & Dunning, D. (1999). Unskilled and unaware of it: How difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-assessments. Journal of Personality and Social Psychology, 77(6), 1121–1134. https://doi.org/10.1037/0022-3514.77.6.1121