Photo by PQHAÜS
Când ne gândim la sărbătorile de iarnă, primele cuvinte care ne vin în minte sunt fericire, stare de bine și mulțumire, iar studiile recente confirmă această predispoziție spre pozitivitate în rândul majorității populației (Reveal Marketing Research, 2023). Însă ceea ce mai susțin cercetările este că sărbătorile pot veni cu o singurătate percepută diferit, adesea sub forma fenomenului numit „depresia de sărbători” (Holiday Blues). Dacă pe parcursul anului tendințele de izolare sau de detașare decontextele sociale pot fi îndreptate către o latură de acceptare și nu reprezintă neapărat puncte de distres, atunci când vin sărbătorile apare un fenomen distinct. Presiunea socială resimțită, alimentată de așteptările nerealiste de fericire obligatorie și de imaginile idealizate din media, facilitează apariția distresului și a afectelor negative, astfel conducând la un sentiment acut de singurătate și inadecvare.
Această discrepanță între sclipirea exterioară a luminițelor festive și întunericul interior resimțit de mulți transformă singurătatea percepută într-un fenomen psihologic devastator, o experiență subiectivă a izolării care sapă adânc în resursele emoționale ale individului (Campagne, 2019). Este o liniște asurzitoare, amplificată de zgomotul cultural care ne impune să fim împreună, să celebrăm, să fim fericiți cu orice preț. Astfel, drama nu se consumă neapărat în faptul obiectiv de a fi singur într-o cameră, ci în acea percepție dureroasă, generatoare de distres, că ne lipsesc conexiunile umane pe care sufletul nostru le cere și pe care ceilalți le au (Sharma, 2024). Trebuie să facem o distincție clară și emoționantă: în timp ce solitudinea poate fi un refugiu ales, o stare de pace, singurătatea este o condamnare la afecte negative și suferință (Schmidt, 2023). Această suferință este complexă și lovește pe mai multe planuri, cercetătorii identificând o singurătate emoțională, marcată de lipsa unui partener sau a unui confident intim, și o singurătate socială, care ne face să ne simțim invizibili într-o lume plină de grupuri și rețele din care nu facem parte (Wolters et al., 2023). Mai mult, pandemia ne-a învățat lecția brutală a singurătății fizice, acea sete viscerală de atingere și prezență concretă, devenită o barieră majoră în calea echilibrului nostru (Landmann & Rohmann, 2021), iar aceste forme de izolare au efecte asimetrice, dar profunde, asupra stării noastre de bine (Saine & Zhao, 2021).
Tragedia singurătății nu rămâne doar la nivelul sufletului, ci devine o otravă lentă pentru corp. Impactul singurătății percepute se extinde ca o umbră peste sănătatea noastră fizică și mintală, fiind un factor de risc major pentru boli cardiovasculare, demență, declin cognitiv rapid și chiar un risc crescut de mortalitate (Finley & Schaefer, 2022). Este ca și cum corpul renunță să mai lupte atunci când se simte abandonat. La nivel mintal, prăpastia se adâncește prin depresie severă, anxietate și o stare generală de rău (Wolters et al., 2023). Studiile din timpul pandemiei au arătat cum singurătatea a erodat percepția oamenilor asupra propriei sănătăți, legând distresul emoțional de o prăbușire a vitalității (Jabbari et al., 2024), un efect resimțit acut de vârstnici care, în lipsa unui sens al vieții care să medieze această durere, alunecă spre simptome depresive tot mai grave (Kim & Chun, 2024).
Această suferință rescrie însăși biologia noastră. Există mecanisme complexe prin care singurătatea dictează interacțiuni nocive între creier și corp (Quadt et al., 2020). Spre exemplu, în depresia târzie, singurătatea nu este doar o stare de spirit, ci se manifestă prin anomalii ale rețelelor neuronale și o dereglare emoțională profundă (Wong et al., 2016). Neurobiologia ne arată imagini tulburătoare ale ,,creierului singuratic”, cu modele de activare și conectivitate alterate, demonstrând că singurătatea lasă cicatrici fizice pe harta minții noastre (Arioli et al., 2025). Mai mult, stresul devine un partener toxic al izolării. Nivelurile ridicate de stres pot împinge individul spre consumul de alcool ca mecanism de coping și mediază impactul distructiv al singurătății asupra sănătății (Arpin et al., 2025). Sezonul sărbătorilor, paradoxal, devine un catalizator al acestui stres, exacerbând sentimentul de abandon (Radunovich, 2013). Tinerii adulți sunt prinși într-o plasă a fricii de evaluare negativă și a izolării (Finley & Schaefer, 2022), în timp ce studenții, inclusiv cei la medicină, raportează niveluri alarmante de epuizare și singurătate emoțională, o moștenire grea a anilor de pandemie (Malakcioglu, 2024).
Poate cel mai perfid aspect este cercul vicios cognitiv. Singurătatea distorsionează realitatea, alterând amintirile despre incluziunea socială din trecut și întunecând speranțele pentru viitor, lovind direct în stima de sine (Teneva & Lemay, 2020). Omul singur ajunge să creadă că nu merită să fie iubit, iar această cogniție socială negativă acționează ca o profeție auto-îndeplinită, perpetuând izolarea. Totuși, există speranță în puterea conexiunii. Suportul social este scutul care poate atenua aceste lovituri (Hutten et al., 2021). Simpla percepție că există cineva acolo, că avem sprijin, poate prezice o scădere semnificativă a singurătății (Salimi & Bozorgpour, 2012). Graficele vieții noastre arată că un suport social ridicat, dublat de o rețea socială extinsă, sunt antidotul necesar, în timp ce lipsa acestuia ne lasă vulnerabili chiar și în mijlocul mulțimii (Sun et al., 2024).
Vulnerabilitatea este maximă la extremele vieții. Pe de o parte adolescenții, ale căror experiențe solitare au fost deformate de pandemie (Bamps et al., 2024), depind crucial de prezența părinților pentru maturizare emoțională (Fatima et al., 2021). Pe de altă parte, pentru vârstnici singurătatea este ușa deschisă către depresie, funcția lor executivă fiind linia fină de demarcație între echilibru și prăbușire (Etemadi Shamsabadi et al., 2022).
Deși nu este clasificat oficial ca tulburare psihiatrică, fenomenul „Holiday Blues” reprezintă o provocare reală de sănătate publică, manifestată prin tristețe și retragere socială. Din fericire, studiile clinice confirmă eficacitatea intervențiilor psihologice în atenuarea acestor stări. Terapiile cognitiv-comportamentale (CBT) s-au dovedit deosebit de utile în gestionarea perfecționismului și a așteptărilor nerealiste specifice sărbătorilor, chiar și atunci când sunt livrate sub forma unor module scurte de auto-ajutor (Lucock et al., 2008).
Complementar, tehnicile de mindfulness oferă un sprijin valoros, ajutând indivizii să se detașeze de ruminația și reactivitatea emoțională exacerbate de stresul festiv (Rose et al., 2023). În paralel, soluțiile digitale și platformele de terapie online devin esențiale, asigurând continuitatea suportului atunci când serviciile clasice sunt indisponibile sau suprasolicitate (Wang et al., 2024).
În cele din urmă, provocarea de a fi singur de sărbători depășește granițele diagnosticelor clinice; ea este o oglindă a nevoii noastre fundamentale de apartenență. Deși știința ne oferă instrumente tot mai sofisticate, de la terapii cognitive la modele neurobiologice, pentru a repara mecanismele tristeții, vindecarea profundă rămâne un act eminamente uman. Dincolo de strălucirea efemeră a decorațiunilor, adevăratul spirit al sărbătorilor ne invită să transformăm „fericirea obligatorie” într-o prezență autentică. Poate că cel mai de preț cadou pe care îl putem oferi nu se regăsește în cutii ambalate perfect, ci în curajul de a fi vulnerabili și în disponibilitatea de a asculta tăcerea celor de lângă noi, reamintindu-le că, într-o lume hiperconectată dar adesea distantă, nimeni nu ar trebui să fie invizibil.
Referințe
Arioli, M., Maiocchi, C., Cattaneo, Z., Gianelli, C., & Canessa, N. (2025). Preliminary ERP evidence of the impact of loneliness on Stroop interference for socio-emotional stimuli. Frontiers in Neuroscience, 19. https://doi.org/10.3389/fnins.2025.1602325
Arpin, S. N., Mohr, C. D., Bodner, T. E., Hammer, L. B., & Lee, J. D. (2025). Prospective Associations Among Loneliness and Health for Servicemembers: Perceived Helplessness and Negative Coping Appraisal as Explanatory Mechanisms. Behavioral Sciences, 15(9), 1240. https://doi.org/10.3390/bs15091240
Bamps, E., Achterhof, R., Lafit, G., Teixeira, A., Akcaoglu, Z., Hagemann, N., Hermans, K. S. F. M., Hiekkaranta, A. P., Janssens, J. J., Lecei, A., Myin-Germeys, I., & Kirtley, O. J. (2024). Changes in adolescents’ daily-life solitary experiences during the COVID-19 pandemic: an experience sampling study. BMC Public Health, 24(1). https://doi.org/10.1186/s12889-024-18458-1
Campagne, D. M. (2019). Stress and perceived social isolation (loneliness). Archives of Gerontology and Geriatrics, 82, 192–199. https://doi.org/10.1016/j.archger.2019.02.007
Etemadi Shamsabadi, A., Keshavarz Gerami, G., & Etemadi Shamsabadi, P. (2022). The Role of Executive Functions in the Relationship Between Loneliness and Psychological Well-Being of the Elderly. Iranian Journal of Psychiatry and Behavioral Sciences, 16(2). https://doi.org/10.5812/ijpbs-114188
Fatima, S., Bashir, M., Khan, K., Farooq, S., Shoaib, S., & Farhan, S. (2021). Effect of presence and absence of parents on the emotional maturity and perceived loneliness in adolescents. Journal of Mind and Medical Sciences, 8(2), 259–266. https://doi.org/10.22543/7674.82.p259266
Finley, A. J., & Schaefer, S. M. (2022). Affective neuroscience of loneliness: Potential mechanisms underlying the association between perceived social isolation, health, and well-being. Journal of Psychiatry and Brain Science, 7, Article e220011. https://doi.org/10.20900/jpbs.20220011
Hutten, E., Jongen, E. M. M., Vos, A. E. C. C., van den Hout, A. J. H. C., & van Lankveld, J. J. D. M. (2021). Loneliness and Mental Health: The Mediating Effect of Perceived Social Support. International Journal of Environmental Research and Public Health, 18(22), 11963. https://doi.org/10.3390/ijerph182211963
Jabbari, J., Roll, S., McQueen, A., & Ridenour, N. (2024). Increased experiences of loneliness during the COVID-19 pandemic, emotional distress and changes in perceived physical and mental health: A structural equation model. Nursing open, 11(3), e2125. https://doi.org/10.1002/nop2.2125
Kim, C., & Chun, J. (2024). “Meaning in Life” Mediates the Relationship between Loneliness and Depressive Symptoms among Older Adults during the COVID-19 Pandemic. Healthcare, 12(5), 584. https://doi.org/10.3390/healthcare12050584
Landmann, H., & Rohmann, A. (2021). Emotional, social and physical loneliness during the COVID-19 lockdown and its associations with age, personality, stress and well-being. International Journal of Psychology, 57(1), 63–72. https://doi.org/10.1002/ijop.12772
Lucock, M., Padgett, K., Noble, R., Westley, A., Atha, C., Horsefield, C., & Leach, C. (2008). Controlled Clinical Trial of a Self-Help for Anxiety Intervention for Patients Waiting for Psychological Therapy. Behavioural and Cognitive Psychotherapy, 36(5), 541–551. https://doi.org/10.1017/s1352465808004591
Malakcioglu, C. (2024). Emotional loneliness, perceived stress, and academic burnout of medical students after the COVID-19 pandemic. Frontiers in Psychology, 15. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2024.1370845
Quadt, L., Esposito, G., Critchley, H. D., & Garfinkel, S. N. (2020). Brain-body interactions underlying the association of loneliness with mental and physical health. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 116, 283–300. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2020.06.015
Radunovich, H. (2013). Managing Stress During the Holidays. EDIS, 2013(10). https://doi.org/10.32473/edis-fy1404-2013
Reveal Marketing Research. (2023, 17 decembrie). Studiu Reveal: Sărbători de iarnă – Românii sunt mai cumpătați în privința gestionării cheltuielilor. [https://reveal.ro/lifestyle/studiu-reveal-sarbatori-de-iarna/]
Rose, L. S., Su, J., Abu‐Odah, H., & Bayuo, J. (2023). Effects of mindfulness‐based intervention on neuropsychiatric symptoms and psychological well‐being in older adults with subjective cognitive decline and mild cognitive impairment: A meta‐analysis of randomised controlled trials. Alzheimer’s & Dementia, 19(S18). https://doi.org/10.1002/alz.071096
Saine, R., & Zhao, M. (2021). The asymmetrical effects of emotional loneliness vs. social loneliness on consumers’ food preferences. Food Quality and Preference, 87, 104040. https://doi.org/10.1016/j.foodqual.2020.104040
Salimi, A., & Bozorgpour, F. (2012). Percieved Social Support and Social-Emotional Loneliness. Procedia – Social and Behavioral Sciences, 69, 2009–2013. https://doi.org/10.1016/j.sbspro.2012.12.158
Schmidt, P. (2023). On Experiential Loneliness. Topoi, 42(5), 1093–1108. https://doi.org/10.1007/s11245-023-09936-z
Sharma, V. (2024). Understanding perceived loneliness: a multifaceted approach. Mental Health and Social Inclusion, 28(6), 1051–1063. https://doi.org/10.1108/mhsi-10-2023-0114
Sun, S., Wang, Y., Wang, L., Lu, J., Li, H., Zhu, J., Qian, S., Zhu, L., & Xu, H. (2024). Social anxiety and loneliness among older adults: a moderated mediation model. BMC Public Health, 24(1). https://doi.org/10.1186/s12889-024-17795-5
Teneva, N., & Lemay, E. P., Jr. (2020). Projecting loneliness into the past and future: implications for self-esteem and affect. Motivation and Emotion, 44(5), 772–784. https://doi.org/10.1007/s11031-020-09842-6
Wang, Y., Amarnath, A., Miguel, C., Ciharova, M., Lin, J., Zhao, R., Struijs, S. Y., de Wit, L. M., Toffolo, M. B. J., & Cuijpers, P. (2024). The effectiveness of unguided self-help psychological interventions for obsessive-compulsive disorder: A meta-analysis of randomized controlled trials. Comprehensive Psychiatry, 130, 152453. https://doi.org/10.1016/j.comppsych.2024.152453
Wolters, N. E., Mobach, L., Wuthrich, V. M., Vonk, P., Van der Heijde, C. M., Wiers, R. W., Rapee, R. M., & Klein, A. M. (2023). Emotional and social loneliness and their unique links with social isolation, depression and anxiety. Journal of Affective Disorders, 329, 207–217. https://doi.org/10.1016/j.jad.2023.02.096
Wong, N. M. L., Liu, H.-L., Lin, C., Huang, C.-M., Wai, Y.-Y., Lee, S.-H., & Lee, T. M. C. (2016). Loneliness in late-life depression: structural and functional connectivity during affective processing. Psychological Medicine, 46(12), 2485–2499. https://doi.org/10.1017/s0033291716001033