În cultura românească, Crăciunul este încărcat de semnificație simbolică și afectivă: reuniunea familiei extinse, respectarea tradițiilor, manifestarea bucuriei, a generozității și a armoniei relaționale. În discursul social, Crăciunul este prezentat drept „perioada cea mai frumoasă a anului”, un reper emoțional pozitiv aproape obligatoriu (Stefanelli, 2013). Pentru adulții tineri, însă, această perioadă poate activa un complex de așteptări sociale care influențează experiența emoțională și starea de bine psihologică într-un mod mult mai ambivalent decât se presupune adesea. Sărbătorile devin contextul care reactivează norme sociale legate de „cum ar trebui” să arate relațiile, emoțiile și parcursul de viață al individului.

Ce înțelegem prin presiune socială în contextul Crăciunului?

Din perspectivă psihologică, presiunea socială se referă la percepția individului că trebuie să se conformeze unor norme, așteptări sau standarde impuse de familie, grupuri de apartenență sau societate. În România, această presiune se manifestă adesea sub forme cultural specifice, precum: obligația de a „merge acasă de sărbători”, indiferent de contextul personal sau profesional; participarea la ritualuri religioase (colindat, mersul la biserică în noaptea de Crăciun); normele legate de armonia familială („de Crăciun nu ne certăm”); așteptări legate de statutul adultului tânăr („ai pe cineva?”, „când te căsătorești?”, „unde lucrezi acum?”); presiunea de a manifesta emoții pozitive („trebuie să fie o perioadă frumoasă”). Este esențial de subliniat că presiunea socială nu este în mod necesar nocivă. Impactul ei depinde de gradul de autonomie percepută și de calitatea relațiilor semnificative în care aceasta se manifestă. 

Ce ne arată cercetările disponibile?

Analizând literatura privind experiențele psihologice asociate Crăciunului, am identificat un număr foarte redus de studii empirice relevante, dintre care doar unul a vizat explicit adulți tineri români. Un aspect central este faptul că niciun studiu nu a măsurat direct presiunea socială, ci a investigat constructe conexe: participarea la ritualuri, conflictele familiale, stresul situațional și atribuirea de sens Crăciunului (Páez et. al, 2011; Cucu-Oancea, 2022).

Participarea la ritualuri: factor protector, nu sursă de stres

Datele longitudinale sugerează că implicarea în ritualurile de Crăciun (mesele festive, colindele, tradițiile de familie) este asociată cu: creșterea satisfacției cu viața; îmbunătățirea stării de bine sociale; afect pozitiv crescut; niveluri mai scăzute de singurătate percepută. Un rezultat deosebit de relevant este diferența dintre frecvența participării și satisfacția subiectivă față de ritualuri. În termeni clinici, nu ritualul în sine este decisiv, ci trăirea lui ca fiind ales, semnificativ și congruent cu sinele. În context românesc, acest lucru explică de ce pentru unii tineri revenirea „acasă de Crăciun” este profund restaurativă, iar pentru alții devine o sursă de tensiune emoțională, în funcție de climatul lor relațional. 

Conflictul familial și emoțiile negative

Atunci când Crăciunul reactivează conflicte familiale latente, efectele asupra stării de bine sunt semnificative: creșterea afectului negativ, deteriorarea climatului emoțional familial și scăderea satisfacției generale cu viața. În practica psihologică din România, acest fenomen este frecvent întâlnit în situații precum: reîntoarcerea temporară a tinerilor care locuiesc în alte orașe sau în străinătate; confruntarea dintre valorile generaționale (autonomie vs. tradiție); discuții recurente despre „așteptările părinților” legate de carieră, stare civilă sau copii. Crăciunul funcționează astfel ca un amplificator emoțional, nu ca o cauză primară a distresului.

Adultul tânăr și construirea sensului Crăciunului

Un studiu calitativ longitudinal realizat pe tineri români (Cucu-Oancea, 2022) arată că semnificația Crăciunului este profund personalizată și dinamică, modificându-se în funcție de etapele vieții. Crăciunul poate deveni: un reper de continuitate identitară („așa se făcea la noi”); un spațiu de negociere a autonomiei („vin, dar în condițiile mele”); o resursă de coping emoțional în perioade de tranziție sau pierdere. Autoarea descrie Crăciunul ca pe un „purtător maleabil de valori”, utilizat de indivizi atât ca mecanism de protecție, cât și ca instrument de confruntare simbolică. 

Dincolo de mitul „stresului de sărbători”

Contrar reprezentărilor populare, datele empirice indică faptul că emoțiile pozitive predomină în perioada Crăciunului, iar nivelurile raportate de stres sunt, în medie, reduse. Totuși, reacțiile emoționale sunt puternic moderate de: nivelul de sprijin social perceput; gradul de internalizare a normelor sociale; istoricul relațional și emoțional al individului; vulnerabilități preexistente (anxietate, depresie, trăsături nevrotice).

Implicații pentru practica psihologică în România

Pentru psihologii care lucrează cu tineri adulți, aceste date sugerează câteva direcții esențiale de intervenție, precum:

• normalizarea ambivalenței emoționale legate de Crăciun;
• explorarea sensului subiectiv al sărbătorii, nu doar a factorilor de stres;
• diferențierea între presiunea externă și auto-presiunea emoțională („ar trebui să…”);
• susținerea stabilirii limitelor sănătoase în contexte familiale;
• utilizarea ritualurilor ca resurse terapeutice, nu ca obligații normative.

 

În absența unor măsurători directe ale presiunii sociale, dovezile actuale nu susțin ideea că, în mod sistematic, Crăciunul reprezintă o perioadă de deteriorare a stării de bine psihologice pentru adulții tineri. Dimpotrivă, tradițiile și ritualurile pot avea un rol protector, atunci când sunt trăite ca autentice și semnificative. Pentru comunitatea psihologică din România, provocarea rămâne aceea de a depăși narațiunile simplificatoare despre „stresul sărbătorilor” și de a înțelege Crăciunul ca pe un spațiu psihologic complex, în care presiunea socială, atașamentul, identitatea și autonomia se intersectează.

 

Referințe

Cucu-Oancea, O. (2022). Exploring the social power of Christmas: A prospective qualitative study of assigning meaning to Christmas along the life course. Longitudinal and Life Course Studies, 13(4), 475–493. https://doi.org/10.1332/175795922X16551132583580

Páez, D., Bilbao, M. Á., Bobowik, M., Campos, M., & Basabe, N. (2011). Merry Christmas and Happy New Year! The impact of Christmas rituals on subjective well-being and family emotional climate. Revista de Psicología Social, 26(3), 373–386.https://doi.org/10.1174/021347411797361347

Stefanelli, A. (2013). Merry neurotic Christmas