Accesul facil la informație și prezentarea unor concepte într-un mod atractiv și scurt (filmulețe de 10-30 secunde), cu scopul de a crește numărul de vizualizări și interacțiuni prin intermediul platformelor de social media, a contribuit la popularizarea unor concepte psihologice care sunt adesea greșit sau incomplet înțelese. Cunoscută sub numele de „pop psychology”, psihologia populară a devenit din ce în ce mai accesibilă publicului larg prin intermediul platformelor de social media, aducând cu ea atât avantaje, cât și riscuri. Apare, astfel, întrebarea: este popularizarea psihologiei o amenințare la adresa societății sau poate fi un avantaj?

Mai întâi… ce este psihologia populară?

Psihologia populară sau „pop psychology” cuprinde o gamă largă de concepte psihologice explicate într-un mod facil și accesibil publicului larg, care devin cunoscute prin intermediul platformelor media fără a obține, neapărat, și validare academică sau științifică. Avantajul major al acestui domeniu este că este accesibil publicului larg, putând servi ca o punte între teoriile psihologice și experiențele de zi cu zi ale fiecăruia dintre noi, oferind explicații rapide și ușor de înțeles pentru trăirile, gândurile și comportamentele noastre.

În același timp, explicațiile rapide ale unor concepte complexe, precum procesele mintale, nu reușesc să surprindă nuanțele acestora, nuanțe extrem de importante pentru diferențierea între trăirile individuale, personalitățile și procesele cognitive și emoționale ale fiecăruia dintre noi.

Așa că ne întrebăm:

Ne ajută psihologia populară?

Psihologia populară a fost puternic criticată pentru modul în care simplifică fenomenele psihologice complexe, ducând la înțelegeri greșite asupra comportamentului uman și a proceselor mintale (Lilienfeld, 2012; Ferguson, 2015).

Așa cum menționam și mai sus, din păcate, accesibilitatea pop psychology este obținută, de cele mai multe ori, prin prezentarea unor explicații simplificate legate de sănătatea mintală și bolile mintale, simplificare care poate duce la comportamente de autodiagnosticare în rândul publicului, în special pe măsură ce indivizii apelează din ce în ce mai mult la resursele de pe internet pentru evaluări personale ale sănătății lor mintale, comportamente care implică și riscul de interpretare greșită și autodiagnosticare pripită, conducând, uneori, la exacerbarea problemelor de sănătate mintală mai degrabă decât la oferirea de claritate (Lilienfeld, 2012).

Astfel cum nota și Lilienfeld (2012), pop psychology poate deveni problematică atunci când descurajează indivizii să caute ajutor profesional sau să înțeleagă complexitatea experiențelor lor psihologice. Afecțiuni precum depresia, anxietatea, tulburarea bipolară sau tulburările de personalitate vin cu criterii complexe de diagnostic care necesită profesioniști instruiți pentru a fi evaluate.

Un alt risc major ce izvorăște din simplificarea excesivă a conceptelor psihologice poate duce la o denaturare a acestora, la percepții greșite, ce pot perpetua miturile despre știința psihologică, ducând la ideea că psihologia nu are rigoare științifică (Ferguson, 2015). Psihologia validată științific este ancorată în metoda științifică, bazându-se pe testare de ipoteze, analize statistice și procese de revizuire de tip „peer review”. Disciplina psihologiei se bazează pe metode de cercetare sistematică, inclusiv experimente controlate, studii longitudinale și cercetare observațională. În contrast, psihologia populară se bazează adesea pe dovezi anecdotice și experiențe personale, frecvent prezentate în formate media precum cărți de „self-help”, emisiuni de televiziune sau rețele sociale (Taylor & Kowalski, 2004).

În ciuda criticilor, psihologia pop poate contribui pozitiv și atunci când transmite cu acuratețe principii psihologice care promovează conștientizarea sănătății mintale și implicarea în practicile terapeutice, creșterea credibilității percepute și a interesului public pentru temele psihologice, încurajând astfel indivizii să exploreze bunăstarea psihologică mai în profunzime.

Ce putem face?

Această dualitate – în care psihologia pop vine cu avantaje, dar are și capacitatea de a submina discursul psihologic serios – se reflectă și în receptarea sa academică și științifică.

Cercetătorii și profesioniștii în sănătate mintală subliniază importanța separării clare între cercetarea psihologică riguroasă și modul în care aceasta este prezentată publicului. Când psihologia populară simplifică excesiv concepte complexe, aceasta riscă să submineze credibilitatea psihologiei ca știință, alimentând scepticismul public. De aceea, este esențial ca informațiile să fie verificate cu atenție înainte de a fi comunicate pe scară largă (Ferguson, 2015).

Menținerea unui echilibru între captarea interesului publicului și transmiterea exactă a complexității psihologiei este o provocare. Interesul tot mai mare pentru psihologie arată cât de important este să comunicăm eficient rezultatele cercetărilor complexe, fără a le simplifica prea mult sau a le distorsiona, astfel încât publicul să le poată înțelege corect. Pentru a educa publicul fără a compromite rigoarea științifică, este nevoie să prezentăm descoperirile psihologice în mod accesibil publicului larg. Kaslow (2015) sugerează integrarea cercetării în contexte familiare, cum ar fi problemele sociale și climatice, pentru a stimula interesul, fără a simplifica excesiv subiectele.

Pentru a comunica eficient conceptele psihologice publicului larg, este esențial să colaborăm cu specialiști din psihologie, sociologie, studii media și științele comunicării. Această abordare ajută la înțelegerea modului în care publicul interpretează și adoptă ideile psihologice. O diferențiere clară între cercetarea psihologică fundamentală și cea aplicată este de asemenea importantă, pentru a evita confuziile provocate de interpretările simplificate oferite de mass-media (Lilienfeld, 2012). Prin explicarea detaliată a legăturilor dintre studiile empirice și aplicațiile lor practice, publicul poate fi mai bine informat și poate înțelege în mod corect conceptele psihologice.

În încheiere…

Psihologia pop câștigă din ce în ce mai mult teren, platformele de social media fiind un mediu propice pentru propagarea, într-un mod rapid, de concepte psihologice. Riscurile sunt multiple: apare autodiagnosticarea cu probleme mintale insuficient înțelese, etichetarea eronată, supradiagnosticarea, o psihopatologizare excesivă a societății și, nu în ultimul rând, știrbirea reputației psihologiei ca știință.

Cu toate acestea, după decenii în care sănătatea mintală a fost ignorată, psihologia pop poate fi un instrument util pentru a crește conștientizarea importanței acesteia, în măsura în care reușim să menținem un echilibru între captarea interesului publicului și transmiterea complexității psihologiei pentru a evita denaturarea conceptelor psihologice și perpetuarea miturilor despre știința psihologică. Educarea publicului cu privire la ce înseamnă sănătate mintală devine esențială, pentru a câștiga și menține încrederea acestuia în profesioniștii în sănătate mintală.

Referințe

Ferguson, C. J. (2015). Everybody knows psychology is not a real science: public perceptions of psychology and how we can improve our relationship with policymakers, the scientific community, and the general public. American Psychologist, 70(6), 527-542. https://doi.org/10.1037/a0039405.

Kaslow, N. J. (2015). Translating psychological science to the public. American Psychologist, 70(5), 361-371. https://doi.org/10.1037/a0039448.

Lilienfeld, S. O. (2012). Public skepticism of psychology: why many people perceive the study of human behavior as unscientific. American Psychologist, 67(2), 111-129. https://doi.org/10.1037/a0023963.

Taylor, A. K. and Kowalski, P. (2004). Naïve psychological science: the prevalence, strength, and sources of misconceptions. The Psychological Record, 54(1), 15-25. https://doi.org/10.1007/bf03395459.