În perioade tensionate, cum sunt campaniile electorale, e firesc ca opiniile să fie împărțite și dezbaterile aprinse. Tocmai de aceea e important să ne amintim că modul în care vorbim unii despre alții – mai ales în spațiul public – are un impact tangibil asupra stării societății noastre.
Asociația Psihologilor din România condamnă utilizarea repetată în ultimii ani (și mai ales în ultimele zile) a etichetelor diagnostice din sfera sănătății mintale ca mijloc de atac politic.
Indiferent de context, de persoană sau de moment, acest tip de discurs nu este nici corect, nici util. Din contră, alimentează frica, rușinea și stigmatul – exact lucrurile care îi împiedică pe oameni să ceară sprijin atunci când au nevoie de el.
De aceea, accentuăm că:
- Sănătatea mintală e o parte normală din viață, nu un motiv de discreditare.
A vorbi despre sănătatea mintală cu seriozitate și empatie este un semn de maturitate. A folosi presupuse diagnostice sau termeni psihiatrici ca să punem o persoană într-o lumină proastă nu ajută pe nimeni – și poate face rău multora. - Diagnosticul nu e o opinie – e un proces profesional, confidențial și protejat de lege.
Doar specialiștii autorizați pot pune un diagnostic și o pot face asta doar cu acordul persoanei evaluate. Chiar și atunci, aceste informații sunt private. Nimeni nu are dreptul să atribuie public un diagnostic sau o tulburare, indiferent de funcția sau intențiile sale. - Avem nevoie de un discurs public care să încurajeze încrederea, nu frica.
Felul în care vorbesc liderii – și despre ce aleg să vorbească – influențează climatul general. Ne dorim un spațiu public în care sănătatea mintală să nu mai fie un subiect tabu, ci o temă firească. Asta înseamnă să fim atenți la cuvintele pe care le folosim. - Rolul autorităților este să creeze condiții pentru bunăstarea tuturor.
Sănătatea mintală este un bun public. Autoritățile și decidenții politici au responsabilitatea de a susține politici incluzive, de a investi în prevenție, în acces la servicii psihologice și în educație pentru reducerea stigmatizării.
Pentru colegii noștri, atragem atenția că practici precum cele care lucrează în domeniul sănătății mintale și care pun diagnostice (sau discută tratamente pentru persoane identificate public) nu doar arată precaritate în pregătirea profesională, ci și violează etica profesională.
Pentru persoanele publice care optează să utilizeze mesaje din acest registru atragem atenția că aceste fapte sunt în cel mai bun caz imature. Dacă o fac din neștiință, este regretabil, dar totuși îngrijorător – cine știe alte lucruri elementare nu cunosc? Dacă o fac cu intenție, este reprobabil și se demască prin bigotism și malevolență. Dacă o fac din neatenție, un act minim de reparare ar fi recunoașterea publică a greșelii – la fel cum a fost făcută și afirmația.
Ne dorim o societate în care oamenii se simt în siguranță să vorbească despre ce simt, o societate în care empatia contează și în care nimeni nu este judecat dacă are nevoie de ajutor, ci toți sunt sprijiniți.
Să alegem, cu toții, să vorbim despre sănătatea mintală cu mai multă grijă, respect și responsabilitate!