Vacanțele de vară sunt mai mult decât simple pauze din rutină. Ele reprezintă ritmuri vitale în viața profesională și educațională, modelând motivația, identitatea și reziliența celor care şi le acordă. Cercetările din psihologia muncii și educațională arată în mod constant că pauzele extinse reduc epuizarea, mențin bunăstarea și sprijină implicarea autodirijată (Etzion, 2003; Bloom, Geurts & Kompier, 2012; Schaffner & Schiefele, 2016).

Recuperare și bunăstare profesională

Vacanțele oferă o ușurare de durată scurtă dar semnificativă de la stres.

●      Pauzele de peste 10 zile aduc beneficii mai puternice și mai de durată decât intervalele scurte (Etzion, 2003).

●      Vacanțele de trei săptămâni ating un vârf al sănătății și al bunăstării, chiar dacă unele efecte se estompează odată cu revenirea la lucru (Bloom, Geurts & Kompier, 2012).

Profesorii descriu vacanțele de vară ca fiind esențiale pentru „limpezirea minții” și recăpătarea echilibrului (Atalay & Karaman Kepenekçi, 2023). Vacanțele mai lungi reduc stresul și sporesc angajamentul (Heidari et al., 2021; Kühnel & Sonnentag, 2011), iar concediile sabatice (care durează un an calendaristic) consolidează identitatea profesională (Gaziel, 1995).

Pauzele structurate și previzibile contează. Când firmele de consultanță au instituit obligativitatea timpului liber, angajații au raportat un echilibru mai bun între muncă și viața personală (Perlow & Porter, 2009). În schimb, pauzele fragmentate, pe tot parcursul anului, așa cum sunt în sistemele școlare, au fost percepute ca strategii de supraviețuire mai degrabă decât ca oportunități de refacere (Wildman et al., 1999).

Principiul este clar: recuperarea nu depinde doar de timp, ci de calitatea detașării.

Identitatea profesională și percepțiile sociale

Vacanțele ajută și la consolidarea identității profesionale. Concediile sabatice reduc epuizarea și întăresc sentimentul de apartenență al profesorilor (Gaziel, 1995). Educatorii descriu vacanțele ca pe momente de realiniere cu valorile lor (Atalay & Karaman Kepenekçi, 2023).

În România, însă, cadrele didactice se confruntă adesea cu stereotipul că ar avea „prea mult timp liber”. Astfel de percepții subminează recunoașterea volumului lor de muncă și erodează valoarea restaurativă a vacanțelor. Recuperarea nu este, prin urmare, doar individuală, ci și mediată social.

Motivația și învățarea autodirijată la elevi

Pentru elevi, vacanțele de vară alimentează motivația intrinsecă. Eliberați de cerințele externe, copiii și tinerii pot explora interese autentice.

●      Schaffner & Schiefele (2016) au arătat că elevii cu motivație intrinsecă mai mare pentru lectură au citit voluntar mai mult pe perioada verii, ceea ce le-a îmbunătățit înțelegerea textelor.

●      Motivația extrinsecă nu a avut beneficii comparabile.

Acest tipar se aliniază Teoriei Autodeterminării (Deci & Ryan), care arată că motivația intrinsecă favorizează implicarea profundă și competența pe termen lung. Vacanțele de vară oferă autonomia și libertatea necesare pentru ca această motivație să se dezvolte.

În România, vacanțele de vară durează 13–15 săptămâni (din mijlocul lunii iunie până la începutul lunii septembrie). Acest interval lung permite odihnă și explorare, dar scoate în evidență și inegalitățile de acces la activități precum tabere, călătorii sau programe culturale, care ar contribui la o dezvoltare armonioasă a tinerilor.

Context românesc

●      25% dintre români trăiesc „nostalgie post-vacanță” la finalul concediului; 60% își iau zile suplimentare pentru a se readapta la rutină (Momondo, via Romania Insider).

●      44% au planificat vacanțe mai scurte de 7 zile în 2024, deși pauzele mai lungi aduc beneficii psihologice mai mari (Reveal Marketing Research, via Romania Insider).

●      Peste 65% preferă călătoriile interne, în special la mare și la munte (Reveal Marketing Research, via Agerpres).

Durata și momentul: de ce contează lungimea vacanțelor

Pauzele scurte aduc ușurare, dar beneficiile lor dispar repede. Vacanțele mai lungi, de 2–4 săptămâni, mențin mai eficient implicarea și reducerea epuizării (Kühnel & Sonnentag, 2011; Bloom, Radstaak & Geurts, 2014).

Pentru angajați, vacanțele planificate strategic sunt mai eficiente decât zilele libere fragmentate. Pentru elevi, vacanțele lungi creează potențial de creștere, dar și provocarea de a preveni „pierderea învățării de vară”, mai ales la grupurile vulnerabile.

Reconsiderarea vacanțelor de vară

Vacanțele de vară trebuie privite ca investiții psihologice, nu ca întreruperi ale productivității.

●      Pentru angajați: protecție împotriva epuizării, reînnoirea identității și echilibru între viața profesională și cea personală.

●      Pentru elevi: oportunități de a cultiva motivația intrinsecă și învățarea autodirijată.

Contextele culturale contează. În medii unde productivitatea continuă este valorizată, vacanțele riscă să fie subestimate. Totuși, psihologia arată că odihna este fundamentală pentru performanță și reziliență.

Vacanțele de vară confirmă un adevăr central: creșterea are nevoie de ritm. Efortul alternează cu odihna, atenția cu detașarea, iar identitatea cu reînnoirea.

Prin recunoașterea și protejarea valorii vacanțelor de vară – fie în școli, la locul de muncă sau în discursul public – societatea susține reziliența, motivația și bunăstarea durabilă.

Timpul liber nu este timp pierdut. Este timp investit.

Referințe

Atalay, A., & Karaman Kepenekçi, Y. (2023). School Holidays from the Perspectives of Teachers. Journal of Advanced Education Studies. https://doi.org/10.48166/ejaes.1324490

Bloom, J., Geurts, S., & Kompier, M. (2012). Vacation (After-) Effects on Employee Health and Well-Being, and the Role of Vacation Activities, Experiences and Sleep. Journal of Happiness Studies, 13(3), 579–597. https://doi.org/10.1007/s10902-012-9345-3

Bloom, J., Radstaak, M., & Geurts, S. (2014). Vacation Effects on Behaviour, Cognition and Emotions of Compulsive and Non-Compulsive Workers. Stress and Health, 30(1), 1–13. https://doi.org/10.1002/smi.2600

Etzion, D. (2003). Annual Vacation: Duration of Relief from Job Stressors and Burnout. Anxiety, Stress & Coping, 16(2), 213–226. https://doi.org/10.1080/10615806.2003.10382974

Gaziel, H. (1995). Sabbatical Leave, Job Burnout and Turnover Intentions Among Teachers. International Journal of Lifelong Education, 14(4), 331–338. https://doi.org/10.1080/0260137950140406

Heidari, J., Burton, N., McCuaig-Holcroft, L., & Kellmann, M. (2021). Increasing Teachers’ Awareness of Psychological Well-Being Through Recovery-Stress Monitoring and Individualised Feedback. Work, 69(3), 913–924. https://doi.org/10.3233/WOR-213543

Kühnel, J., & Sonnentag, S. (2011). How Long Do You Benefit from Vacation? A Closer Look at the Fade-Out of Vacation Effects. Journal of Organizational Behavior, 32(1), 125–143. https://doi.org/10.1002/job.699

Perlow, L., & Porter, J. L. (2009). Making Time Off Predictable—and Required. Harvard Business Review.

Schaffner, E., & Schiefele, U. (2016). The Contributions of Intrinsic and Extrinsic Reading Motivation to the Development of Reading Competence over Summer Vacation. Reading Psychology, 37(6), 917–941. https://doi.org/10.1080/02702711.2015.1133465

Wildman, L., Arambula, S., Bryson, D., Bryson, T., Campbell, K., Domínguez, T., Flores, R. S., et al. (1999). The Effect of Year-Round Schooling on Administrators. Education, 119(3), 465.